top of page
Caută
Poza scriitoruluiValeria Nistor

Abuzul de piata: intre ignoranta si infractiune

Uneori, informațiile referitoare la o companie listată sau la orice subiect semnificativ legat de aceasta ajung doar la o parte din acționari sau la unii care nici măcar nu dețin acțiuni la o companie.


„Am vorbit cu un prieten și mi-a spus că este un moment bun pentru a cumpăra compania X pentru că... Cu siguranță asta se va întâmpla. El știe asta din interior.”


Suna familiar? Ai auzit asta într-o cafenea de la vecinul tău vorbăreț? Sau și mai rău: ai făcut parte dintr-o astfel de conversație?


În 1814, Charles de Berenger a ajuns la Dover deghizat în ofițer Bourbon, a proclamat moartea lui Napoleon, inclusiv într-o scrisoare transmisă Amiralității din Londra, folosind cea mai recentă tehnologie modernă la acea vreme (telegraful). El și asociații săi cumpăraseră obligatiuni emise in Londra în săptămânile precedente și făcuseră profit de 0,5 milioane de lire sterline (mai mult de 70 de milioane de lire sterline astăzi) pe măsură ce piața a crescut urmare a stirii false. Conspiratorii au fost condamnati.


Abuzul de piață poate avea loc în două moduri:


1. Trazactionarea pe baza de informatii privilegiate

Utilizarea informațiilor privilegiate pentru a tranzacționa instrumente financiare (sau încercarea de a tranzacționa), recomandarea sau determinarea unei alte persoane, pe baza informațiilor privilagiate, să tranzacționeze astfel de instrumente și dezvăluirea necorespunzătoare a informațiilor din interior constituie infracțiuni.

Cine sunt ‘infractorii’ din exemplul de cafenea de mai sus? Cei doi vorbind în cafenea, “prietenul” care a dezvăluit informațiile din interior, angajații societatii care au întârziat publicarea informațiilor sau angajații care au decis că nu există informații privilegiate, deoarece nu există certitudinea că evenimentul va avea loc.


2. Manipularea pieței – aici situația este puțin diferită, deoarece nu este nevoie de o tranzacție și pentru a tranzacționa. Manipularea pieței necesită un comportament care poate da semnale false sau înșelătoare. Există două exemple care pot fi ușor de recunoscut în situații din viața reală:

- Conducerea unei societati publică un raport care dă sau este de natură să dea semnale false sau înșelătoare cu privire la activitatea, valoarea, prețul acțiunilor emise de societate sau de un instrument financiar care ale legatura cu societatea. După publicarea informațiilor prețul pe piață crește, iar conducerea obține (direct sau indirect) beneficii.

- O persoană publica critică o societate, iar prețul de pe piață scade semnificativ. După aceea, aceeași persoană sau o persoană afiliată cumpără acțiuni in societate.


Abuzul de piață este doar un semn de ignoranță?

0 afișări
bottom of page